Torna fratre

Iulie 2015

Despre ‘torna, torna fratre’ ca expresie am auzit prima data in liceu, la orele de limba romana, prima atestare scrisa a limbii proto-romane fiind o informatie importanta pentru un viitor filolog.

Povestea soldatului bizantin care vazand un sac cazand de pe magar isi atentioneaza colegul, in limba parinteasca/ locala, sa se intoarca este spusa de Theofilact din Simocatta pe la sfarsit de 500/ prima jumatate a anilor 600. Se mai spune ca indemnul a fost confundat cu un strigat de alarma si a produs astfel panica, armatele luand-o la goana in directii opuse.

Torna, torna fratre e asadar o dovada scrisa a existentei unei limbi romane in formare la acea data. Gheorghe Bratianu considera ca expresia este in latina vorbita in spatiul dunarean si ca reprezinta cel mai important substrat pe care s-a format limba romana (sursa: wikipedia).

In Bucuresti, expresia este prezenta in limbajul curent fiind facuta cunoscuta de un restaurant romanesc ce si-a luat acest nume si care si-a asumat responsabilitatea de a arata lumii ca bucataria romaneasca  inseamna mai mult decat decat clasica triada de mancare gatita sarmale-ciolan-tochitura alaturi de carnati-mici-ceafa la gratar cu mamaliga-castraveti murati si duo de varza. Meniul lui Torna fratre este chiar mai generos de atat si ne arata ca exista olteni, ardeleni, moldoveni si dobrogeni dar si aromani, meglenoromani si istroromani.

Despre ultimii trei, membri al latinitatii rasaritene, cateva informatii luate tot de pe wikipedia:

  • Aromanii – se gasesc in Macedonia, provincie a Greciei si sunt sub 200000 ca populatie; nu se mai vorbeste aromana, fiind asimilati de populatia majoritara.
  • Megelenoromani – numiti si vlasi sunt in regiunea Meglen din nordul Greciei, minoritate nerecunoscuta oficial, cca 10000-20000 oameni.
  • Istroromani – ramura a romanilor emigrata in Evul Mediu si stabilita in peninla Istria a Croatiei. Limba este in pericol de extinctie, cf UNESCO.

Torna frate este o initiativa laudabila si o promisiune pe care, dupa o prima vizita, pare ca o tin destul de bine. Eu l-am descoperit cautand un loc autentic unde sa duc la cina prieteni americani si mi-a placut de la prima privire.

IMG_1872

Poate pentru ca am avut senzatia intoarcerii in timp, in Bucurestiul interbelic al gradinilor si carciumioarelor de care scrie atat de bine Rodica Ojog-Brasoveanu.

Poate au fost merii cu crengile aplecate de atatea fructe asteptand sa dea in parg, poate salcia curgand neglijent, poate acoperisul scund si mesele simple, ca la petrecerile din curti de sat. Sau ghivecele smaltuite-n albastru care ascundeau privirii comeseni simpli si veseli. Si beciul ingropat din care se iesea pe un chepeng larg, cum am vazut la tara in copilarie,

Si mi-a mai placut ceva – muzica. Nu ea in sine cat faptul ca, in sfarsit, se canta muzica populara live in timp ce oamenii isi pot continua nestingheriti conversatiile fara a ridica tonul. Deci se poate! Sa ia aminte si alte stabilimente care uita ca vii la restaurant sa mananci si sa discuti cu prietenii. Daca vrei spectacol, cauti bilet la Sala Palatului, avand in plus garantia ca vei asculta artisti.

Meniul e legat in piele si cam colorat in interior, bleu-ul paginilor de cherhana fiind insa cam singurul lucru kitsch vazut pe terasa. Nu exista stergare pe mese, mistreti impaiati pe pereti, blanuri de urs si solnite sculptate in lemn de un mester popular chinez. Inauntru nu am ajuns, astept iarna cand am pe lista tochitura.

Ceea ce am mancat la aceasta prima vizita a fost bun si desi nu toate au fost foarte bune, mancarea nu a fost inegala calitativ. Ciorba de burta si cea de vita au primit ovatii, la fel taci si inghita (fel ardelenesc) care a venit fierbinte si aromitor. Phiperchi, fel de mancare aroman din ardei, rosii, usturoi, ou si iaurt mi-a amintit de piperada, o mancare doldora de ardei copt, ceapa si rosii sotate indelung peste care se pun oua batute spuma. Intr-o carte de bucate romanesti este listata la zona Banatului. In lume este cunoscuta ca fel de mancare basc, unde primeste si piper rosu de Espelette.

IMG_1867

Zacusca a fost decenta, dar atat eu cat si prietena mea, am gustat si mai bune. Mi s-a conturat cumva o concluzie ca la restaurante zacusca nu e nemaipomenita. Fasolea batuta, in schimb, a fost buna. Puiul cu smantana, tochitura si saramura au fost bune. Ar mai fi de lucru putin la brodetul de peste, un fel de tocanita meets plachie de fructe de mare la cuptor, cu mamaliga, in care totul e putin cam overcooked si merita o materie prima mai buna.

IMG_1870

Chirostile cu manatarci, reteta din Basarabia, desi aveau aluatul de coltunasi usor tare, au fost chiar bune mai ales cu niste smantana peste.

FullSizeRender

Desertul a dezamagit partial – papanasii nu erau pufosi, dar gemul de visine a fost delicios, unul din putinele locuri unde semana mai degraba cu compote (fructe fierte in foarte putina apa cu zahar, astfel incat isi pastreaza forma, gustul proaspat si nu mustesc in sirop de zahar).

Ma bucura faptul ca exista un loc si niste oameni care dezgroapa retete pan-romanesti si ti le pun in farfurii simple, fara plating si pretentii de retete revizitate. Ca sa poti merge mai departe, trebuie sa stii de unde vii.

Prin urmare, voi mai merge la Torna fratre pentru a gusta urmatoarele:

Pitligiani tsargasiti (aromani)
Cavarma de rata cu mujdei si mamaliga (meglenoromani)
Coasti de noatinu cu pitligeni laii (aromani)                                                                          + cateva din meniul de cherhana.

Daca vreti sa stiti ce si cum sunt, intrati pe site sau dati o fuga pana acolo.