El Torito
10 Oct 2016
O strada in care casele intind brate pline de steaguri si se imbratiseaza pe deasupra capetelor de oameni si masini. O pisica alb-portocalie in geamul de jos al usii. O cheama Margarita si va dormi curand pe un scaun eliberat de clienti ghiftuiti. Un copac inauntru, sprijinind un soi de palmier. Multime de mariachi, statuete si palarii cu boruri mari. Un manechin-schelet imbracat neaos si La muerte privind languros de pe un perete. El torito. Mexican, deci.
Se spune ca trebuie sa faci rezervare cu o zi inainte cel putin. Iau din chilli con queso. Ii cred pe cuvant. Continuam cu enchilladas, burrito, fajitas, toate de legume si sosuri habanero xxl. Plus tacos de peste. Deliciosi. Udam cu mojito si cand sosurile sunt prea iuti, bagam degetele in guacamole si stingem fierbinteala. Bun. Foarte. Au uitat sa aduca tortas de papas. Apoi si desertul. Mai bine. Este deja prea mult. Dar bun.
Fac si breakfast, am auzit, clar voi reveni pentru niste huevos divorciados.
Le Consul
30 Oct 2016
0 Comments
seara ploioasa pe strazile din Primaverii
octombrie intra o data cu noi in vila cu tavane inalte si lampi galben-albastre
un caine-general ne asteapta la intrare, nu, nu se gudura
nu sare, nu latra, nu maraie, nu misca
e incotosmanat intr-o uniforma si-un tablou
lumina alba, pereti inalti si goi, innobilati discret de boisierie in linii si vartejuri
chelneri tineri, saloane golase, talpi lasandu-si sunetul pe podele
masa Dumneavoastra, va rog. Domnule, doamna, Sir, welcome
suntem trei oameni, doua limbi si sase ochi hulpavi
sorbim meniul, mestecam comanda in cuvinte, asteptam infrigurati
caloriferul de langa fereastra mea alunga toamna si vesteste-a iarna
mestecam tartar de lup de mare cu yuzu si spuma de stridii
gust timid, usor neprietenos asa ca il lasam in pacea farfuriei sale
luam la rand sashimi de tom caramelizat, politicos, corect si rece ca un lord britanic in prima dimineata de dupa; cartofii de sub el, copti, striviti, cuminti? si buni, Doamne, buni.
si iata farfuria trei
treimea magica de tortellini, creveti si langustina, mousse de lemongrass
ne entuziasmam furibunzi asupra ei si devoram
deliciu! pe toti zeii poftei si nereida din adanc!
lucrurile devin serioase inainte sa ajunga dulci
si o luam de la capat cu papardelle de casa si St Jacques fara savoare
mici bulgari moi si fazi in cautarea unui cruste rumene, negasind calea intre atatea fire de pasta goale, viermuind pe uscat
vita buna, calcan de Marea Neagra cu fasole si ciuperci tempura fain, vinul excelent, nu ma intrebati de care
deserturi frantuzesti, retete din cartile lui Pierre Herme.
meniu scurt, preparate care inca-si cautau menirea, silentios cu zgomot clasic de tacamuri si voci reverberate-n aer,
promitator dar parca not there yet, but who am I to say
de incercat si peste sase luni