Septembrie 2015

Situatia in Spania anului 1564 era cel putin instabila; revolta maurilor contra regelui Filip al II-lea nu adusese decat victorii temporare; sangele umplea bisericile si strazile deopotriva, iar oamenilor li se cerea sa isi schimbe religia la fiecare cateva zile. Comunitati intregi musulmane erau catolicizate de joi pana miercuri si-si razbunau apostazia vinerea. Si invers, cand norocul in lupta le suradea credinciosilor catolici.*

Desi puternicul califat al Cordobei isi incetase existenta cu aproape sapte zeci de ani inainte, viata era in continuare marcata de comunitatea araba, fapt ce a continuat pana astazi, chiar daca intr-o forma atenuata.

Astazi, influenta ei se simte in sirurile de portocali ce strajuiesc strazile, in arhitectura cladirilor, curtile racoroase ale palatelor si ochii umbriti de gene dese si negre ale spaniolilor.

Orasele Andaluciei miros a floare de portocal, iar palatele mudejar (stil arhitectural cu influente maure) zambesc in soare. Peste tot strazile sunt strajuite de portocali, iar piatetele au pavajul brazdat geometric de mici canale prin care curge apa – inca o mostenire araba, caci pe langa functia estetica, gradinile, fantanile si piscinele au avut mereu si un rol de reglare a temperaturii, racorind aerul celui mai calduros oras spaniol.
In Sevilla poezia pluteste pe fiecare adiere de vant, dar este nevoie de putina istorie pentru a intelege aceasta regiune caci in Andalucia orasele au un puternic aer oriental care in lipsa unui set minim de informatii provoaca confuzie si care, interpretat in cheia corecta, se arata extrem de generos in povesti.

Unitate politico-administrativa autonoma, Andalucia este situata in sudul peninsulei iberice, fiind singura regiune spaniola care are deschidere atat la Mediterana cat si la Atlantic. Numele evoca perioada maura, Al-Andaluz fiind denumirea araba, derivata la randul ei din Vandaluzia, teritoriul vandalilor (neam scandinav impins de huni spre vest, stabilit ca regat in Peninsula Iberica si ramasi in istorie ca simbol al distrugerii barbare, urmare a pradarii Romei in 455, cf Wikipedia).

Regiunea este rezultatul unui mix de influente mai bogat de atat, insa. Au mai trecut pe acolo fenicienii, grecii, romanii, vandalii, vizigotii si bizantinii, apoi maurii si evreii sefarzi. Ultimele doua semintii au decis sa si ramana. Primii au facut-o in 711 prin cucericea Hispaniei de catre generalul umayyad Tarik ibn Zyad, cel care a dat si numele stramtorii Gibraltar (din araba Jib-al-Tarik, muntele lui Tarik).

Arabii au intemeiat califatul Cordobei si au influentat puternic cultura regiunii, ramanand pana in 1492 cand a cazut si Granada, ultimul teritoriu aflat sub dominatie maura. Perioada de peste 750 ani dintre cucerire si recuperarea de catre spanioli este cunoscuta drept Reconquista.

Anul 1492 a insemnat si expulzarea evreilor, sositi in Spania pe la inceputul mileniului doi. Decretul din Alhambra semnat de Isabella de Castilia si Ferdinand de Aragon cu privire la expulzare a fost revocat oficial in 1968 de catre al doilea Consiliu de la Vatican iar din 2014 descendentii celor expulzati pot obtine cetatenie spaniola fara a indeplini alte conditii.

Centrul vechi al Sevillei reflecta aceasta mostenire multi-etnica si unul din primele locuri care ofera lectii de istorie, arhitectura si cultura este Reales Alcazares de Sevilla, palatul regal al orasului.

Palatul a fost initial fort maur si este unul din cele mai bune exemple de arhitectura mudejar (stil caracterizat de influente maure, caracteristic zonei in secolele XII-XVI). Are o retea de piscine nu prea adanci populate de pesti rosii, asezate terasat in cascada, numeroase livezi de lamai si alei strajuite de portocali cu fructe in parg, iar constructiile sunt impresionante nu prin marime ci prin bogatia detaliului decorativ, cu pereti plini cu placi de azulejos – faianta pictata manual cu superbe modele geometrice arabe.

S-a scris istorie in acest palat, atat din cea reala cat si fictiva: disputele legate de comertul cu nou descoperita America au fost rezolvate in sala numita Casa del contratacion, iar legenda spune ca Lo patio de las doncelles, curtea interioara folosita de Ridley Scott ca si curte a regelui Ierusalimului in productia ‘Regatul cerului’, isi datoreaza numele celor 100 de virgine cerute ca impozit de catre califi.

Lawrence al Arabiei a fost filmat partial aici, iar sezonul cinci din “Urzeala tronurilor” a folosit palatul ca resedinta a familiei regale din Dorne (locul de bastina a carismaticului printul Oberyn Nymeros Martell, va amintiti?). Arhitectura palatului a suferit modificari in spirit renascentist, baroc si in secolul XIX, regii spanioli aducandu-si pe rand aportul in ceea ce ii priveste functionalitatea si infatisarea.

Un alt punct de interes este catedrala. La finalizarea ei in secolul XVI catedrala din Sevilla a detronat Hagia Sophia drept cea mai mare catedrala din lume. Este si locul care adaposteste ramasitele lui Columb (onoare disputata cu Hispaniola, capitala Republicii Dominicane unde povestea spune ca fiul Diego a adapostit sicriul furat din Spania nerecunoscatoare).

Nava centrala are 42 metri, iar in interior, arhitectii, pentru plata carora clerul a renuntat un timp la jumatate din salariu, au folosit coloane ale unei moschei pre-existente precum si minaretul, o practica des intalnita in Spania Reconquistei si numai. Turnul catedralei, cunoscut ca La Giralda, are 105 metri si este unul din simbolurile orasului.

Arhivele Generale ale Indiilor sunt situate chiar in laterala catedralei; sunt adapostite acolo o cerere de angajare a lui Miguel de Cervantes, jurnalul lui Cristofor Columb dar si bula papala Inter caetera prin care Alexandru al VI-lea impartea lumea intre Spania si Portugalia.

Atat palatul regal cat si catedrala si arhivele sunt monumente Unesco, aceasta daca mai era nevoie de un argument in plus in ceea ce le priveste.

O informatie pe care o regasesti frecvent in textele de prezentare a orasului Sevilla este aceea ca orasul, parte din provincia romana Baetica, a dat Romei pe imparatii Hadrian si Traian. Alta mentioneaza cele patru opere muzicale localizate in oras: Nunta lui Figaro si Don Giovanni de Mozart, Barbierul din Seville de Giaccomo Puccini si Carmen de Bizet. Pentru cel ce are doar doua-trei zile pentru a-l cunoaste, orasul se concentreaza in atractiile turistice mentionate si cateva restaurante de tapas si nu numai.

O experienta aproape perfecta atat gastronomica cat si oenologica se petrece la Az Zait, unde coada de vitel in sandvis de vafa ofera un moment memorabil, iar ospatarul este si un somelier desavarsit. Enslava este un alt loc cu mancare buna dar fara rezervare ajungi sa stai pe trotuar cu un cocktail in mana si ochii pe lista de asteptare de pe perete. Nu-i rau nici asa, insa.

Si daca este ceva de luat acasa din Sevilla portocalilor in floare acel lucru trebuie sa fie vino naranja/ vinul de portocale, obtinut prin macerarea cojii de portocala in vin dulce alb si maturat prin metoda solera, cunoscuta celor pasionati de vinul de Jerez si care presupune maturarea prin amestecarea fractionata a unor vinuri de varste diferite.

*Pentru cei interesati de Reconquista o abordare beletristica captivanta ofera Ildefonso Falcones in ‘Cathedral of the sea’ si ‘The hand of Fatima’