Vacanta cere curaj?

Sunt in port, cu zeci de pescarusi zburandu-ne deasupra capetelor, in fata a zeci de portocale stoarse de suc si vlaga, intinse indecent ca zeci de coji spiralate pe marginea unei tarabe.

port mogador

Turistii se plimba cu fata zambind in soare, privirea inghitind lenesa valurile ce se sparg de zidurile crenelate ale Mogadorului.  Barcile sosesc in port mai rar acum cand soarele e sus pe cer, dar varsa toate fara preget mii de pesti si pisici de mare la poalele vanzatorilor si a pisicilor de uscat, cuminti, precaute, pofticioase. Vanzatorii de la tarabele-restaurant agaseaza turistii, promitand meniuri eat-till-you-drop pentru cativa dirhami – apa si cafea incluse, la fel si puiul prajit pentru copilul care nu mananca peste. Un tanar cu o tava de prajiturele uscate traditionale da ture largi, abordand vesel in cheie dubla un public caruia ii stie gustul si viciul – prajitura neagra ce contine kif, iarba magica a marocanilor.

stand maroc

Ma apropii de taraba cu portocale intinse la soare si imi comand un suc – straight, fara grepfruit sau lamaie. Il primesc fara pai, intr-un pahar de sticla, de mii si zeci de mii de folosinte.

Am un moment de ezitare – paharul a vazut si alte buze sezonul acesta, desigur; despre relatia lui cu apa si detergentul nu sunt convinsa.

Apropii paharul de buze si sorb de la distanta, sperand sa creez un pod lichid intre buza mea si cea a paharului si sa imi astampar astfel setea. Nu vrea. Atunci, in gest suprem de dezicere, rupere si negare a eului de acasa, pun paharul la buze si beau. Este cel mai bun suc de portocala baut vreodata.

Povestesc episodul cu un scop. Aceasta nu este decat inca una din abaterile care in tara sunt de neconceput, alaturandu-se multelor mancaruri, bauturi sau produse indigene servite in locuri sau conditii sa le spunem ‘exotice’. Stiti la ce ma refer. Poate vi se intampla si voua, caz in care va includ cu drag in grupul calatorilor. Poate doar ii observati pe altii incercand lucruri noi, acceptand imersiunea completa intr-o cultura si civilizatie care pune uneori la grea incercare cutumele de acasa.

IMG_5465

Pentru calatori, vacanta e ca si cum ai merge la cineva acasa – te descalti la usa, mananci ceea ce ti se da, fumezi pe balcon si mergi la culcare doar cand iti permite gazda. S-ar putea sa nu iti placa, dar macar stii care sunt regulile casei, ai vazut cum traiesc altii, ai facut schimb de experienta.

Sunt si oameni care in deplasare sunt ca acasa; si-au adus periuta de dinti, pijamaua si dieta, comandand ham & cheese si cola in loc de bouillabaisse, fresh de mango sau banane prajite. Sa ii numim turisti; oameni cu ghidul in brate si sufletul ramas acasa.

Sunt multe provocari intr-o vacanta si nu toate intelepte. Cateodata, micile aboliri temporare a ceea ce suntem sau facem in mod normal ajuta. Deschid orizonturi, creaza povesti de viata, ofera bucurie, placere, adrenalina sau cer un Triferment.

paine maroc

Oricum ar fi, cand va pregatiti geamantanul pentru urmatoarea vacanta, faceti uitate cateva reguli. Va veti regasi astfel curajul si veti veni inapoi cu amintiri mai bogate.

Publicat in Business Magazin, iunie 2013