Piemont, Italia

Stiu ca ati mai fost in Italia. I-ati vizitat muzeele, palatele si magazinele; i-ati admirat cultura, fotografiat arhitectura, imbracat hainele de designer. I-ati ascultat muzica si v-ati afundat in istoria ei. Ati incercat poate sa aduceti cu voi in viata de acasa putin din acel dolce vita inimitabil. Automat, ati degustat  bucataria italiana si vinurile din peninsula. Ati calatorit insa vreodata doar pentru ele? V-ati structurat vacanta in functie de podgorii, restaurante si magazine de delicatese ce nu trebuie ratate? Daca nu, ati face-o? 

 Ca om care tocmai s-a intors dintr-o astfel de calatorie, va propun un itinerariu realist, in ritm alert, pentru a consuma din caloriile inevitabile unei calatorii gourmet.   

Ziua 1 – Fontanafredda, Piemont  

Undeva in secolul XIX, un rege s-a indragostit de o fata din popor. El era Vittorio Emanuele II, ea Rosa, viitoare contesa di Mirafiori si sotie morganatica a acestuia. Undeva pe parcursul iubirii lor, regele i-a facut cadou o podgorie in Piemont, pe colinele comunelor Barolo si Serralunga d’Alba. De acum istoria intra in linie dreapta – fiul celor doi a dezvoltat via cu inteligenta, iar nepotul a pierdut-o la cazino, in timpul Marii Depresii.

Astazi, podgoria este una din cele mai mari din Italia, are pauni umbland liber printre oameni si un lac-padure denumit poetic ‘il bosco dei pensieri’ (padurea gandurilor). Vinifica  soiuri nobile, printre care si cunoscutul Barolo si a obtinut numeroase premii internationale. Compania exporta anual milioane de sticle in toata lumea, inclusiv in Romania, in lantul HoReCa.

O vizita la crama in care se regasesc inca baricuri de acum 130 de ani inseamna o dupa amiaza cu parfum de lemn si vin, potentat de lumina difuza si randurile disciplinate de butoaie pantecoase, ce tin pana la 2 tone de vin fiecare. Etichetele de pe ele vorbesc despre recolte cu buchet bogat, dau nastere la povesti si lectii de oenologie, dar mai cu seama fac pofta de grabnica degustare.

La masa am fost invitatii Ornellei, un oenolog italian ce ne-a sursprins cu o engleza perfecta, nuantata de o raceala rebela. Cina de la vila contesei (precedata de un tur al micii locuinte regale, mobilata cu piesele orginale) a refuzat sa fie un simplu pretext pentru degustarea de vin. In Piemont se mananca multe antipasti (cel putin 5), mistret si iepure; este ceea ce am mancat si noi, pregatite impecabil. Pe langa, am trecut prin diferiti ani de Barolo, Barbaresco, Gavi di Gavi si un prosecco absolut delicios – Galarej.

A doua zi, la plecare, casa de oaspeti, cocheta si tacuta, isi primea urmatorii degustatori de vin si povesti – un grup olandez.

Ziua 2 – Barolo, Piemont  

Nu e nimic mai nerealist decat sa calatoresti fara tinta, sperand sa nu ratezi esentialul. Nimic mai fals cand e vorba despre Piemont (in paranteza fie spus, si Toscana se incadreaza). Peisajul este imbatator de curat, verde si organizat, fara a cadea in artificial insa. Liniilor cuminti de vie catarata pe coline blande li se opun in plan vertical paduri de foioase – cateva zeci de copaci plantati de om pentru butoaie si dopuri, varstand matematic mici suprafete de teren, ici-colo.

Poate ca beneficiu colateral, zona Alba/ Langhe se mandreste si cu alune de padure mari, crocante si extrem de gustoase. Marii ciocolatieri ai Italiei promoveaza ca selling point includerea acestora in compozitie. Aflam ca si Ferrero isi are aici sediul. Nu ciocolata ne intereseaza insa, dupa cum nici trufele, alt produs renumit al zonei.

La fiecare 20 de metri, gardul sustine un alt anunt despre o crama aflata in apropiere si care ofera degustari si cursuri de oenologie aplicata. Asa am ajuns noi, din anunt in anunt, la magazinul oficial al regiunii, aflat chiar vis-a-vis de Muzeul Tirbusonului. Oricat de mult sau putin stii despre vin, este intodeauna coplesitor (si usor frustrant) sa stai in aceeasi incapere cu sute de sticle, citind obsesiv etichete – Barolo Viberti 1974, Barolo Fratelli Oberto 1981,  Barolo Azienda Agricola Grasso, Barolo, Barolo, Barolo.

Ca imaginea sa fie completa, am mers apoi si in Barolo, mic sat cochet aflat la ora siestei si prin urmare cam pustiu. Nu ne-am suparat, eram oarecum supra-saturati numai la vederea sticlelor de vin.

Seara am fost in oras, in Alba, capitala Langhe. La osteria recomandata de Ornella (oenologul de la Fontanafredda, va amintiti?) am comandat din nou iepure si bineinteles vin. Am plecat tarziu, cu inima plina de dragoste de povesti si viata simpla de provincie italiana.

Ziua 3 – Torino 

Un alt lucru minunat in Italia este Eataly – un proiect slow food care aduce produse artizanale la cumparatori direct de la producatori, reunindu-le intr-un supermarket de delicatese, gazduit de o fosta fabrica de vermut.

Este o piata acoperita imensa (circa 11.000 mp) in care sunt numai bunataturi italiene la tot pasul, organizate in coridoare lungi pe categorii gen paste/ legume/ carne/ peste/ vin/ conserve/ dulciuri/ librarie culinara/etc si unde fiecare categorie are o alveola-restaurant, cu mancarea pregatita pe loc in fata ochilor. Tot aici au si sali intunecate pentru roti pantecoase de branza maturata, vinuri si prosciutto, toate de origine controlata si garantata.

Aici au loc degustari de produse, ateliere de cooking cu chefs celebri, evenimente corporate sau private. Pentru a experimenta cele 3 aspecte pe care se bazeaza filosofia Eataly  – degustare, invatare, cumparare – se pierde o zi cu usurinta; adica, se castiga o zi de amintiri delicioase.

Ziua 4 – Portofino, Genova 

Coborand pe coasta, de la Torino spre Florenta, am facut un mic ocol spre Portofino, micul sat de pescari devenit un Cannes italian, doldora de turisti, yacht-uri si natura splendida in albastru marin si verde-mpadurit.

Aici am inteles spiritul vacantelor anilor ’50-’60 cu actori celebri si femei cu talie de viespe, in costume cu buline. Am mancat extrem de bine la un restaurant care gatea scampi (o specie de lobster) de circa 40 de ani – Da o batti.

Meniul a fost stabilit de ospatar si a fost perfect. Inainte de toate insa, chelnerul a trecut pe la fiecare si ne-a legat la gat cate o bavetica branduita: creveti, peste-spada marinat in lamaie si ceapa, scoici in sos de rosii, linguini cu un pesto usor,  cartofi  si fasole verde (ciudat la prima vedere dar extrem de bine dozat si delicios), lobster si inghetata cu zmeura proaspata.

La final, ni s-a adus limoncello in sticle retro, servit cu asa numitele emperor’s drops –  zahar cubic cu gust puternic de anason.

Despre reteta de lobster, se discuta mult in Portofino si nu numai. Mai toti cei care au gustat aceasta minunat fel de mancare pregatit la Dao batti, incearca sa ghiceasca ingredientul secret. La fel am facut si eu, pariind pe vin, lamaie si ulei de masline.

M-am lovit de un raspuns voit enigmatic si o privire ironica din partea chelnerului.

Pe forumuri, alti vizitatori imi impartasesc parerea – s-ar parea ca sosul este o varianta a unui Guazzetti – vin, lamaie, ulei de masline si patrunjel, dar unii sustin ca in loc de vin este folosit cognac.

Ziua 5 – Florenta, Toscana 

Florenta se savureaza seara tarziu, la una din osteriile sale traditionale, unde mananca si italienii. Spun seara, pentru ca peste zi nu prea e timp, date fiind numeroasele locuri, galerii, muzee si piazette de vizitat. Desi nu e recomandat pe seara, cinghiale con polenta (mistret cu mamaliga) este compania perfecta pentru putin un vin rosu, tacut ca noaptea.

Ziua 6 – Siena

Sienna trebuie vazuta prin ochii – si cuvintele- unui sienez. Preferabil prieten, nu ghid. Este poate cea mai onesta – si mai iubitoare – descoperire a orasului, minunat de batran si surprinzator de atemporal.

Pentru o impletire perfecta a mancarii cu istoria, recomandam buratta di bufala si salata de funghi porcini, savurate la unul din restaurantele din piazza centrala, acolo unde vara are loc Il Palio – concursul hipic care tine sienezii preocupati o viata intreaga. Cu un ghid amator aveti sanse sa aflati din interior povesti extraordinare despre acest eveniment si insemnatatea pe care o are in viata sienezilor. Nu refuzati o plimbare pe teritoriul diverselor contrade (echipe ce participa la concurs) si nici o vizita la una din salile ce contin istoria si premiile acestora.

De incheiat ziua cu o inghetata de la Brivido, una din cele mai bune gelaterii din Siena.

Ziua 7 – Mestre, Venetia  

Daca zburati spre casa din Venetia, rezervati-va 2 ore pentru un ultim festin italian in Mestre. Noi am ajuns acolo intamplator, urmand un lung sir de semne de circulatie intr-o duminica in care toata populatia parea dusa la slujba de duminica.

Numeroasele sensuri unice ne-au dus la usa unui restaurant de peste, condus de 4 frati insumand peste 600 kg, sub privirile vigilente ale mamei lor, darza inca la cei peste 70 de ani.

Da Bepi Venesian ne-a oferit una din cele mai bune mese de peste avute vreodata, ceea ce nu ne-a mirat, avand in vedere numeroasele diplome ce decorau peretii. Ne-am lasat pe mana unuia din cei 4 frati si ne-am bucurat de opt feluri de mancare pe baza de peste, minunat gatite si servite de un chelner amuzant si deloc secretos. Nu numai ca mi-a dat reteta sorbetului de lamaie, dar mi-a adus si o mostra de inghetata ca sa ma edific. Asadar, pentru a obtine o bautura desert spectaculoasa, se pun in blender inghetata de lamaie si sampanie (proportie de 2:1) si se mixeaza un minut, cat sa devina o emulsie fina, partial inghetata. Pana la servire se tine la congelator, insa nu se lasa la inghetat. Se serveste rece, cu o frunza de menta intr-un pahat tip flute si asigura instant premisele unei veri delicioase.

 Adriana Sohodoleanu, 21.07.2010 pentru www.yourmoney.ro