Le grenier a pain

Un alt hambar, dar in dulcele stil francez (da, grenier inseamna tot hambar, ceea ce face ca Bucurestiul sa aiba acum doua magazii, granare, jitnite, cf dexonline.ro).

Atmosfera calda si primitoare, cu lemn rumen si lumina aurie clasica bistrourilor-brutarii moderne, familii cu parinti frumosi si copii cuminti, atmosfera de duminica lenesa. Copacelul cu lamai si seturile de ceramica mov provensal aduc o nota placuta, de Mediterana relaxata.

Probabil ca in zilele in care se coace paine in cuptorul ce se vede in spate miroase divin.
Poate pentru ca era duminica din cele 4-5 quiche-uri din meniu mai erau disponibile doar doua, somon/ legume, bune, bine echilibrate ca gust.
Supele-crema, de legume si brocolli au fost corecte (supa zilei fusese ciorba de vaca dar nu mai era, nici scoici). Cineva trebuie sa isi ia mai in serios munca de aprovizionare. Sau poate este asumata; cunosc bucatari care aleg sa ramana fara materie prima pentru a vinde ceea ce au in surplus. In calitate de client nu pot sa aud ‘nu avem’ fara frustari; daca as fi vrut ce mi se recomanda, as fi cerut de la inceput, nu?
Salata Caesar cu creveti avea rosii (inexistente in reteta originala, dar hey, nici crevetii nu sunt, vorbim deci de o interpretare, sa le admitem); a fost ok,  dar dressingul putin cam sarat.
La intrare/ iesire este brutaria-cofetarie, de unde poti lua paine sau prajituri (o idee cu lipici la copii si nu numai). Painea de secara incercata nu a produs o impresie prea puternica.
Un loc ok pentru a lua pranzul in zilele lucratoare. Terasa in spate anunta o vara cu accente frantuzesti pentru cei care lucreaza in zona.